MTO-ul lui Ponta: Mincinos, Tupeist, Obraznic

   S-au repezit destui înaintea mea să comenteze întâlnirea dintre bătrânul lup de mare, Traian Băsescu, şi cele două oiţe mici şi proaste pentru a mai bate şi eu apa în piuă, însă, recunosc, tema rămâne tentantă comentariilor şi, prin urmare, nu mă pot abţine.

   În episodul comico-tragico-politic de la Cotroceni, elementul central a fost, ca punct personal de părere, Victor Ponta. Ministresa, vorba lui C.T.Popescu, n-a fost decât gloaba înhămată la şareta premierului, sau, pentru a nu fi acuzat de bădărănie misogină, butaforia într-un decor guvernamental. Dincolo de milă n-am avut altă reacţie sentimentală faţă de „mieluţa” adusă la sacrificare, atât profesională, cât şi politică. Bun, OK, a studiat la Harvard University, ca să ne rupem în figuri, şi ce-i cu asta? Mai sunt în ţară probabil sute de foşti studenţi ce şi-au performat creierii pe la Harvard, Cambridge, Sorbona şi cine ştie ce alte universităţi elitiste din lume, numai că sunt ignoraţi şi daţi de-a dura pentru că n-au pus botul la culorile politice. 

 

   Revin asupra personajului principal din sceneta de la Palatul Cotroceni, recte zgubiliticul Victoraş. Am mai scris şi eu, au mai spus şi alţii cum că băieţelul ăsta este încă la vârsta puţicii în nisip. Lui încă-i mai arde de jooacă. Cu avioane şi maşinuţe, cu bărcuţe în lighean şi la baschet, unde se mişcă precum elefantul, mai pune de o şotie, mai scapă o minciunică, zâmbeşte tâmp şi tot timpul, face frumos la nenea când este filmat sau fotografiat, plus alte prostioare pe care le comite cred că mai mult inconştient, însă cu o imensă doză de aroganţă, tupeu, impertinenţă, obrăznicie şi nesimţire. Deşi am forţat limita pleonasmului, şirul este necesar şi încă incomplet. Bun, ar fi tolerabil dacă această copilărie s-ar consuma în cămăruţa lui tapetată cu posterele ţestoaselor ninja, Spiderman, Superman şi alţi superpotenţi, sau cu Britney Spears pe jumătate goală, numai că puşlamaua răzgâiată nu mai dezmembrează jucărelele Lego şi i s-a dat pe mână o ţară, cu tot ceea ce implică aceasta prin definiţie. 

 

    Poate că nu infantilismul lui Victoraş ar fi năpasta cea mare pentru Statul în care prestează pe post de marionetă, ci taman năravurile de copil tembel, care fură, minte, pârăşte, laş şi răzbunător, calităţi nocive pentru el, dar mai ales pentru cei din jurul său. N-aş risca să afirm că-i un tip prost, dar nici nu dă p-afară cu inteligenţa. De mult timp este ştiut că Victot Victoraş n-a reuşit să salte profesional mai sus decât l-au putut susţine proptelele lu’ tăticu şi mămica, iar mai târziu mentorii săi politici, funcţie de cantitatea şi calitatea pupincurismului efectuat la locul de muncă şi în particular. De exemplu, la Năstase a fost un plus de efort, ăsta având bucile mari, dar a meritat din câte s-a văzut, căci l-a făcut doctor în copy/paste.

    Că politicul românesc este o hazna puturoasă am spus-o şi o repet ori de câte ori abordez acest subiect, dar, să avem pardon!, să nu le punem lor în cârcă toată vina. Prezenţi sau nu la vot, noi îi proptim acolo, în fruntea ţării. Sunt de acord cu aprecierea cum că noi, românii, nu ştim ce vrem şi că, de regulă, la urne se votează la mişto, de oftică, sau la schimb cu două sarmale, numai că, de această dată, în pragul apropiatelor prezidenţiale, gluma proastă a unei pseudoguvernări are şanse consistente să se transforme în tragedia unei naţiuni cât se poate de reală. Dacă puştiul ăsta nevrotic şi obraznic a făcut ceea ce a făcut până acum, ca premier, îşi va asuma oare cineva nenorocirile pe care le va comite ca preşedinte al României? Ca prim-ministru şi-a încropit Guvernul-gaşcă, cu prietenii de la lapte-gros, dar ca preşedinte, când toţi golanii şi infractorii vor pune mâna pe ţară, vom fi martorii transpunerii în real a filmului horror „Night of the Demons” cu fond muzical „Thriller”, versiunea Florin Salam.

   Dincolo de ordinăriile sale personale, puerile pe alocuri şi de un oribil jigodism în mare măsură, Ponta are în spate dulăii cei mari ai partidului din care provine şi care abia aşteaptă să scape la ciolan. Nu că ar fi făcut foamea până acum, nu sunt naiv, dar pe ăştia nu-i mai saturi cu mezel şi, în plus, au groaza de coteţ şi de lanţ – mai bine spus de laţ – de când Justiţia s-a pus cu deparazitarea pe ei. Nici nu puteau găsi unul mai bun decât micuţul Victoraş pe care să-l ţină de paravan. Tânăr, necopt, avid de putere, orgolios până la boală, viciat natural, fără alte suplimente alimentare, şi credul până la prostie. Aşadar, Ponta este doar vârful aisbergului, dar când va ieşi la iveală ce-i dedesupt...prăpăd, fraţilor, prăpăd curat!