Soluţia lui Putin

  Cum vede preşedintele

Federaţiei Ruse,

Vladimir Putin, 

problema minorităţilor?

   În primul rând, el nu vede nicio problemă, caz pentru care totul a devenit extrem de simplu:

 Discursul lui Putin în Duma de Stat a Federaţiei Ruse:

"În Rusia trăieşte poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al vreunei minorităţi. Acestea trebuie să respecte Rusia, pe ruşi şi legile fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că sunt discriminaţi.
CINE FACE ASTFEL, ESTE INVITAT SĂ PĂRĂSEASCĂ IMEDIAT RUSIA!
Nu Rusia are nevoie de minorităţi, ci ele au nevoie ca Rusia să-i primească, să le ofere adăpost, locuri de muncă şi hrană. În Rusia trăiesc doar ruşi!".

Membrii Dumei de Stat au aplaudat în picioare 5 minute!

   Cam acestea sunt cuvintele ce i-au fost puse în gură lui Putin pe blogosferă de câteva zile. Am rezonat cam pe aceleaşi acorduri cu fost caghebist, recunosc, însă doar pentru că România are şi ea examenul său politic, cel cu maghiarii, care, de la Revoluţie-ncoace gura nu le tace şi tot cer ba una, ba alta, uneori pe ocolite, alteori cu tupeu, ba chiar şi reuşesc să inflameze situaţia până se duce de-a pustia tot "servusul" de până amu. Revenind la "Marele Blond", a încercat să dau de o sursă cât de cât gredibilă ce ar fi redat citatul de mai sus, ca să ştiu şi eu cam la ce dată şi cu ce ocazie şi-o fi ieşit Putin din haraşo în faţa Dumei, acolo unde, o ştim prea bine, sunt şi destui contestatari ai domniei sale. N-am găsit nimic. Mai mult decât atât, puţinele rânduleţe pe care le-am redat şi eu, cu roşu, se regăsesc cu copy/paste şi cu bonusul de greşeli cam peste tot. Am corectat pe ici, pe colo şi am defrişat pădurea semnelor de exclamare, greşeli ce îmi dau dreptul să cred că că nu-i altceva decât o altă fumigenă lansată în spaţiul virtual, de către cine ştie ce erou anonim.

    Totuşi, până la Putin, să amintim de legislaţia franceză în materie de minoritari, care, cu toată democraţia lor, pe întreg teritoriul Hexagonului nu vei auzi pe nimeni şi nici nu vei citi pe undeva formulări de genul "cetăţean francez de etnie marocană". Nu mai puţin adevărat este şi faptul că poţi conta pe plaisirul francezului doar când vizita îţi este scurtă prin ograda lui, adică preţ de un tur şi în viteză mare.

   Chestia cu minorităţile nu este tocmai tema preferată prin Europa. Nu că America ar face excepţie, în niciun caz, dar acolo au pus altfel batista pe ţambal, mai pe Colt. Pardon, am vrut să spun mai pe colţ! În primul rând, în nicio ţară europeană nu există partide pe criterii etnice. Nici la noi n-ar fi, numai că la cât de bramburită este România nu mai contează ce este un partid, ce este o formaţiune, uniune sau, auzi colo!, partidă. Aia a lu' "Mânca-ţi-aş". Dacă citatul din Putin este real, poate fi considerat un exemplu mai simplu şi mai pragmatic asupra noţiunii de Stat şi de Ţară. Poate că francezii sunt mai sofisticaţi la definiţii, dar rusul a spus-o, dacă a făcut-o, pe şleau. Atâta timp cât ţara aia, dintre hotarele alea pe care le ştim, se numeşte X sau Y, nu veni tu, nenicule, să vrei petic de glie şi drepturi mai ciumece decât toţi ceilalţi, că nu ţine! N-ar trebui să ţină.

   Şi dacă tot am înghioldit-o politic, mă risc şi eu cu o părere. A fost balamuc mare cu ţara asta a secuilor. O scriu cu "ţ" mic, pentru că ea nu există, deci nu este încă un substantiv propriu. Nu pot spune că am fost deranjat, iritat sau ofuscat că s-a tot fluturat acel drapel, al secuilor. Putea fi foarte bine al steliştilor, al dinamoviştilor, al rapidiştilorori al oricărei echipe de fotbal de primă, secundă sau terţă ligă. Putea fi al unei firme, ori al vreunei promoţii de tip "2 în 1", n-are a face. Că au cântat, jucat şi cine ştie ce or fi chiuit ei p-acolo, iar n-a fost bai. Aş putea spune că au arătat mult mai bine decât nunţile de şatră, unde, deasemenea, portu-i port, steagu-i steag, iar de grăială...Nelămurirea mea, că am avut una, a fost legată de celălalt steag, al Ungariei. Nu cu steagul şi nici cu ţara n-am eu probleme, Doamne fereşte!, dar de ce a trebuit să-mi fluture pe sub nas? Cum este posibil ca în ţara de baştină a tuturor românilor, cazul nostru, să fie arborate însemnele altei naţiuni, în alte condiţii decât cele oficiale, fără ca autorităţile să intervină? 

   Să ne fie clar, dragi politicieni (un fel de a spune) români: În afara tricolorului, al nostru, ori le arborăm pe toate...

...ori niciunul!